Dava vreti sa vedeti poze noi cu graduarea de la Regent mergeti online la
http://picasaweb.google.com/gdumitrascu/GraduationAtRegent
Sper ca o sa va placa!
George
marți, aprilie 24, 2007
luni, aprilie 16, 2007
Pietre...
Data trecută va spuneam ca mă apropii de sfîrşit. Acum pot spune într-adevăr ca s-a terminat. Săptămînatrecută am terminat cu ultimul examen. Cu o săptămîna înainte predasem ultimul eseu. Luni 23 Aprilie voi avea ultima amintire a anilor de la Regent - festivitatea de absolvire. Am invitat cu aceasta ocazie ceva rude şi prieteni care ne-au fost aproape în aceşti ani destul de dificili.
Amintirile mă năpadesc tare în astfel de momente. Parcă prea repede au trecut aceşti doi ani... parcă prea pe nemestecate a trebuit sa diger hrana tare de aici. M-am grabit cam tare, acest master care se face în mod regulat în trei ani, eu l-am făcut în doi. Consecinţele le tragem şi acuma, m-a năpadit stresul, ochii mă lasă iar familia mi-a simţit tare lipsa.
Uitându-mă în spate mă gândesc de asemenea la amintirile unor altfel de vremuri, alte etape de care am trecut. Bacăul mi se pare acum aşa departe... Albania se afundă undeva în altfel de amintiri... iar de Irak ce să mai spun? În curând şi anii aceştia de la Regent îşi vor lua locul în şirul amintirilor.
Nu pot sa nu mă uit la aceşti ani fără a recunoaşte minunile lui Dumnezeu. Micul servici al Nicoletei care a susţinut financiar viaţa noastră aici şi toată familia, căsuţa noastră cu chirie subvenţionată, momentele grele care s-au transformat în biruiniţă în mâinile lui Dumnezeu. Doamne îţi mulţumesc, nimic nu am fi fost fără intervenţia ta miraculoasă.
Acum la terminare este şi momentul întrebărilor radicale: cine sunt, ce voi face, încotro merg şi poate întrebarea cea mai radicală - "a meritat???". Pentru multă vreme îmi va rămâne în minte imaginea ultimei capele. Profesorul care a ţinut capela a adus câteva pietre.... ne-a dat sa le studiem. Am înţeles atunci că fiecare avem şi de fapt colecţionăm pietre. Sunt pietre de aruncat în alţii, pietre de poticnire, pietre de aducere aminte... sau... pietre din care poţi să iţi faci o casa. As prefera să nu îmi irosesc pietrele aruncându-le în alţii... prefer să le adun pentru o altfel de casă... veşnică!
Cam atât de la noi. Mai multe ştiri şi poze după graduare.
Binecuvântări!
George Dumitraşcu
Amintirile mă năpadesc tare în astfel de momente. Parcă prea repede au trecut aceşti doi ani... parcă prea pe nemestecate a trebuit sa diger hrana tare de aici. M-am grabit cam tare, acest master care se face în mod regulat în trei ani, eu l-am făcut în doi. Consecinţele le tragem şi acuma, m-a năpadit stresul, ochii mă lasă iar familia mi-a simţit tare lipsa.
Uitându-mă în spate mă gândesc de asemenea la amintirile unor altfel de vremuri, alte etape de care am trecut. Bacăul mi se pare acum aşa departe... Albania se afundă undeva în altfel de amintiri... iar de Irak ce să mai spun? În curând şi anii aceştia de la Regent îşi vor lua locul în şirul amintirilor.
Nu pot sa nu mă uit la aceşti ani fără a recunoaşte minunile lui Dumnezeu. Micul servici al Nicoletei care a susţinut financiar viaţa noastră aici şi toată familia, căsuţa noastră cu chirie subvenţionată, momentele grele care s-au transformat în biruiniţă în mâinile lui Dumnezeu. Doamne îţi mulţumesc, nimic nu am fi fost fără intervenţia ta miraculoasă.
Acum la terminare este şi momentul întrebărilor radicale: cine sunt, ce voi face, încotro merg şi poate întrebarea cea mai radicală - "a meritat???". Pentru multă vreme îmi va rămâne în minte imaginea ultimei capele. Profesorul care a ţinut capela a adus câteva pietre.... ne-a dat sa le studiem. Am înţeles atunci că fiecare avem şi de fapt colecţionăm pietre. Sunt pietre de aruncat în alţii, pietre de poticnire, pietre de aducere aminte... sau... pietre din care poţi să iţi faci o casa. As prefera să nu îmi irosesc pietrele aruncându-le în alţii... prefer să le adun pentru o altfel de casă... veşnică!
Cam atât de la noi. Mai multe ştiri şi poze după graduare.
Binecuvântări!
George Dumitraşcu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)