From La Zoo in 18 ...

Dupa un an...

14 August 2006
Dragă familie şi dragi prieteni,

Salutari şi binecuvântări din Vancouver, Canada. Săptămâna trecuta s-a împlinit un an de la plecarea noastră din ţară şi sosirea în Canada. Ne uităm în urmă cu sentimente amestecate, a fost greu, a fost şi uşor, a mai trecut un an…. Ne întrebăm cu toţii „Când a mai trecut şi anul acesta, parca ieri am sosit…”

În general suntem cu toţii bine, mulţumim lui Dumnezeu. Ne simţim de parcă ce era mai greu a trecut, dar cu siguranţă nu este aşa. Ne simţim încă străini pe un pământ străin. Acest sentiment de alienare este accentuat de faptul că încă nu ne-am găsit locul în vre-o biserică locală. Am preferat până acum să ne implicăm mai mult pentru românii din zona Vancouver-ului dar după încercări serioase dar dureroase am renunţat. În ultima vreme am fost martori la ruperi, răniri şi răsturnări de situaţii care ne-au lăsat un gust amar. Deocamdată eu (George) sunt implicat în principal în plantarea unei noi biserici pentru canadieni în Maple Ridge – unul dintre orăşelele satelit ale Vancouver-ului şi numai secundar într-una din bisericile româneşti. În general, toate situaţiile dificile care le întâlnim aici mă fac să îmi fie şi mai mare dor de lucrarea din Bacău şi din România în general.

Familia de albanezi de care vă scriam acum şase luni locuieşte acum în acelaşi complex în care locuim şi noi. E o bucurie să îi mai vedem şi să mai vorbim cu ei din când în când… ne ajută să nu uităm albaneza, dar şi să ţinem legătura spirituală cu ei. Ne bucurăm că frecventează în continuare biserica unde au auzit despre Dumnezeu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Nicoleta lucrează acum. Ea are o slujba permanenta si deşi este doar o jumătate de normă, contribuţia ei este foarte însemnată la susţinerea financiară a familiei noastre. Copiii sunt bine cu toţii, cresc, se dezvoltă şi încep să uite să vorbească româneşte. Încercăm să le dăm o educaţie paralelă – cu lecturi obligatorii în română- dar probleme sunt. George-Philip, mezinul familiei creşte şi el şi vorbeşte jumătate româneşte şi jumătate engleză.

Studiile mele au avansat de asemenea. Sunt acum în anul doi la Regent. Sper că datorită faptului că am luat multe cursuri în vacanţa de vară, am posibilitatea să termin masterul în luna mai anul viitor. Asta ar face ca in loc de trei ani sa termin acest grad doar in doi. Cu siguranţă nu va fi uşor, de-abia acum vin cursurile de specialitate şi lucrarea finală care îmi cer o foarte bună concentrare în tot ceea ce fac.

Ce se va întâmpla în continuare? Nu ştim încă… viitorul este în mâna lui Dumnezeu. Astăzi ajunge zilei necazul ei. Astăzi şi acum Dumnezeu ne poartă de grijă. Mă bucur acum că în acest timp de studii pot să... studiez. Există posibilitatea de a îmi continua studiile pentru o treaptă superioară, dar acest lucru nu se va întâmpla fără voia lui Dumnezeu. O viziune de lucrare pentru viitor rămâne un lucru constant în rugăciunile noastre. Ştim că la timpul potrivit, în momentul potrivit, Dumnezeu ne va răspunde. Oricum, acum şi astăzi este timpul de lucru al lui Dumnezeu – este timpul de care Dumnezeu se foloseşte ca să ne înveţe lucruri mari. Vrem să beneficiem din plin de tot ceea ce vrea El să ne arate.

Vă invităm să continuaţi să vă rugaţi împreună cu noi pentru:
- Dumnezeu să continue să lucreze în bisericile româneşti din zona Vancouver, Canada.
- O viziune de viitor pentru lucrarea în care Dumnezeu ne vrea în timpul lui Dumnezeu, la momentul Său.
- Binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi toţi. Avem cu toţii nevoie de minte clară – capabilă de discernere, de putere de muncă dar şi de dragoste pentru tot ceea ce facem.

Cu dragoste,
George, Nicoleta, Iosua, Timeea şi George-Philip Dumitrascu