Ahmed si Alyia

George Dumitrascu în Kirkuk - 2003

Ahmed si Alyia au fost amândoi cei mai interesanți oameni cu care am avut de a face ca și familie în vara anului 2003 când ne-am aflat in Suleiymaniah in Nordul Irakului. Vecinii noștri „de jos” (ocupau partea de jos a casei care noi o închiriam), au rămas figuri familiale care probabil o sa ne rămână in minte tot restul vieții. Ahmed lucra ca inginer de sistem pentru una dintre companiile de telefonie celulara care atunci începuse sa se dezvolte in zona kurdă. Alyia era farmacista la una dintre multele farmacii care împânzeau atunci Suleyimaniah. Alyia deși de origine kurdă, ne îmbia mereu cu mâncare caracteristic arabă învățată în timpul care l-au petrecut când locuia in Bagdad. Amândoi ne-au devenit prieteni buni, întotdeauna ne dădeau ceva făcându-ne pe noi “străinii” să ne simțim tot mai îndatorați. Am aflat mai târziu ca fiul lor mergea la aceeași scoală in limba engleza la care îl înscrisesem si pe Iosua. În tot timpul care l-am petrecut in Iraq au rămas consilieri si traducătorii credincioși ajutându-ne de nenumărate ori să înțelegem cultura si limba kurda si cea araba. Fiul lor a fost probabil cel mai consistent tovarăș de joaca a lui Iosua.

Ca oricare alt kurd, Ahmed si Alyia știau despre vest tot ce era mai rău… adică toate programele murdare care le prindeau prin antena de satelit. Pentru ei vestul era murdar, corupt si putred. Aveam în schimb un avantaj. Ca orice musulmani cu respect real pentru religie erau curioși de învățăturile creștine la care nu aveau acces cu adevărat; noi eram “altfel” pentru ei…. Erau curioși sa ne cunoască, sa vadă ce este așa diferit cu noi…. Pana la urma atât eu cat si Nicoleta ne-am legat de familia lor într-un mod ciudat… oare ce putea fi comun intre noi, misionari pe termen scurt aflați in misiune umanitara si ei… niște musulmani “înrăiți”??

Sigur că discuțiile religioase își făceau de multe ori loc in vizitele reciproce si schimburile de mâncare romano-kurde-arabe. Am învățat cu timpul sa respectam ceasul lui Ahmed de rugăciune. Era modul cel mai public in care el își manifesta evlavia fata de un dumnezeu care credea ca îl cunoaște… Planificam mult prilejul de a le spune evanghelia și acesta nu a venit ușor. Am căutat momentul in care am crezut ca sunt cei mai interesați. Când au auzit, așa cum si ne gândeam, răspunsul lor nu a fost entuziast ci mai degrabă precaut. Pasul de a crede într-un Dumnezeu personal iubitor și iertător a fost prea mare pentru ei, au rămas in expectativa....

Am plecat in iarna lui 2003 din Nordul Irakului cu frustrare dar și cu credință. Am avut senzația că timpul nostru cu ei a fost prea scurt. Aveau nevoie de mai mult timp… poate de ani de zile ca sa ajungă la conceptele elementare legate de mântuire. Credința în schimb a venit din faptul că, in ciuda tuturor evidentelor, Ahmed si Alyia vor ajunge sa îl cunoască cu adevărat pe acest Dumnezeu care, in ciuda prăpastiei culturale dintre noi se poate releva într-un mod in care ei îl vor înțelege cu adevărat.

Au trecut mulți ani din anul zbuciumat 2003. Cu timpul am pierdut legătura cu Ahmed si Alyia dar cu toate acestea undeva în adâncul inimii mi-a rămas un loc cald si iubitor pentru milioanele ca si ei au nevoie de Dumnezeul iubitor cald si personal care eu îl cunosc. 

Am ajuns in anul de gratie 2015 iar acum parca ii vad din nou…. Sunt sute de mii de Ahmed si Alyia și alții ca ei care bat la porțile occidentului căutând o viața mai buna. Au nevoie de Dumnezeu…. Iar eu sunt cel care trebuie sa prezinte evanghelia Lui sfântă, fără pata, fără zbârcitura…. O evanghelie care poate sa schimbe, sa transforme, sa iubească… Nu, nu sunt filo-musulman dar cred într-o evanghelie vie, transformatoare care trebuie propovăduită “la orice făptura”. Răbufnirile de panica si de ura ale multor creștini fata de criza refugiaților nu ne onorează. Ca si samariteanul milostiv suntem chemați sa legăm rănile spunând vestea bună, să plătim hangiului si să credem că ceea ce a spus Hristos va rămâne pentru veșnicie “Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25:40)

   

CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI!

Din câmpul de misiune: gata pentru Filipine

În doar doua zile voi pleca spre Filipine şi mă aştept să experimentez o alta aventură cu Dumnezeu. Obiectivul meu misionar va fi de această dată triburile de Tagbanua şi Palwanon din insula Palawan.

Câteva lucruri despre Filipine. Numele official al ţării este Republica Filipinelor. Este o ţară muntoasă alcătuită din cam 7107 insule şi un număr uimitor de 79 de provincii. Sunt aproximativ 88 de milioane de filipinezi care alcătuiesc un număr foarte mare de grupuri entice (triburi). Cele mai mari sunt Tagalog, Cebuano şi Ilocano. Aşa cum poate vă inchipuiţi limbile sunt de asemenea foarte variate. Sunt două limbi oficiale - filipineza (care este bazată pe limba tagalog) şi engleza. Sunt de asemenea multe dialecte care sunt folosite cam peste tot: tagalong, cebuano, ilocano şi alte cinci. Multe companii internaţionale au sucursale aici. Filipinezii produc electronice, haine şi medicamente pentru tot restul lumii.

Misiunea noastră a început să lucreze în Filipine de aproximativ 20 de ani şi a dezvoltat de-a lungul timpului o întreagă reţea de biserici şi pastori care acoperă majoritatea insulei Palawan. Cât despre mine, programul meu de această dată include vizitarea triburilor isolate, întâlniri cu pastorii din zonelele joase şi de asemenea vorbind la conferinţa anuală a bisericilor baptiste din Palawan. Tema acestui an este “Fi o binecuvântare”. Aveţi idei despre cum poţi să fi o binecuvântare? Puteţi să mi le împărtăşiţi pe Facebook?...

2010 – Timp pentru schimbări... iarăşi??

Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni 3:13-14

Este sfărşitul anului 2009 şi începutul lui 2010 şi mă gândesc la schimbări... iarăşi. Pentru toţi acei care vă gândiţi la rezoluţii, vă rog să notaţi că nu sunt un fan al acestora. Cred că de obicei nu le urmăm oricum. Când întradevăr dorim să scimbăm ceva la vieţile noastre este de obicei în momente culminante când vedem nevoia de schimbare şi avem condiţiile prielnice pentru schimbare. În Filipeni 3:13-14 Apostolul Pavel se aruncă spre viitor vâzînd nevoia de schimbare pentru premiul ceresc.

Întotdeauna mi-am dorit schimbări care să îmi îmbunătăţească viaţa şi relaţia mea cu Domnul. La urma urmei ămbunătăţirea noastră ca şi creştini implică ămbunătăţirea relaţiei noastre cu Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de El înainte de a ne îmbunătăţii vieţile noastre de credinţă şi dedicare noastră faţă de oameni.
Acum câtva timp am auzit că atunci când misionarul Dr. David Livingstone lucra în Africa un grup de prieteni i-a scris: „Am mai vrea să îşi trimtem alţi oameni să te ajute. Ai găsit vre-un drum bun pe acolo pe unde să ajungă la tine?” la care Dr. Livingstone le-a răspuns „Dacă aveţi oameni care ar veni aici numai dacă sunt drumuri bune care să ajungă la mine nu am nevoie de ei. Vreau oameni care vor să vină şi dacă nu există nici un drum”.
Este o mare diferenţă între a fi doar interesat în a face ceva şi schimbându-te pe tine însuţi făcând acel lucru. Doar a fi interesat în schimbări ne face să facem ceva doar când circumstanţele ne permit. A te hotărâ cu adevărat să te schimbi înseamnă să nu accepţi scuze sau rezervări – înseamnă să dai deoparte frica şi incertitudinile aruncându-te spre ceea ce este în viitor ca şi Apostolul Pavel. Dr. Livingstone căuta rezultate şi rezultatele cereau oameni de o dedicare deosebită.
Cu toţii trebuie să trăim viaţa creştină în fiecare zi. Este o provocare zilnică. Dacă facem asta bine, ne va ajuta să aducem schimbări mai importante în viaţa noastră creştină în general. Să trăim deci pentru Dumnezeu zi după zi, oră după oră şi moment pentru moment. În final aceasta ne va face să dăm ce avem mai bun pentru El nu doar pentru acest nou an dar şi pentru toată viaţa. Acum când intrăm în 2010 haideţi să ne rededicăm Lui. Domnul nostru, familiile noastre, serviciile noastre şi bisericile noastre ne aşteaptă!

Carti care schimba vieti: ’Building a People of Power’ de Robert Linthicum

Astazi prietenul meu Gary Klassen de la World Vision mi-a amintit de cartea lui Robert Linthicum "Building a People of Power" (Construind un popor al puterii) ca una dintre cartile care pot schimba vieti. Pe masura ce Gary vorbea mi-am amintit ca am citit-o acum cativa ani. Este una dintre cartile care scrisa cu putere si pasiune poate "scutura" pe unii crestini din somn.

"Building a People of Power" este a doua in seria deschisa de o alta carte provocatoare a lui Linthicum "Empowering the Poor" (Inputernicind Saracii) si este de fapt un studiu amanuntit si elaborat al ideei biblice despre putere. Stilul lui Linthicum este departe de a fi accesibil doar unui anumit public. In cele 12 capitole autorul se straduieste sa cheme crestinii sa urmeze exemplul lui Cristos devenind agenti ai transformarii in lume. Chemarea aceasta incepe in primul rand descoperind idea biblica despre shalom (pace). In perspective autorului, shalom este teologia lui Israel dar si a bisericii primare. Shalom este sarbatorire si buna administrare a binecuvantarilor lui Dumnezeu, este eliberare de suferinta si opresiune. Mergand chiar mai departe Linthicum sustine ca shalom este mult mai mult decat conceptul obisnuit al lipsei razboiului (asa cum intelegem astazi pacea) si este dezvoltata catre concept de transformare individuala care este imbratisata astazi de multe biserici. Biserica deci trebuie sa fie cu totul focalizata asupra transformarii intregii creatii. Acest gen de transformare cere putere: putere eliberatoare, transformatoare, relationala si rascumparatoare.

Carte lui Linthicum nu este dificila si prezinta o baza scripturala si teologica suficienta impletind totul cu multe exemple practice. Personal am gasit sfaturile practice foarte folositoare. Daca incepi sa o citesti, fi pregatit sa fi provocat, inspirat si incurajat. Chiar mai mult: fii pregatit sa pui ideile lui Linthicum in actiune.

Recomand din toata inima "Building a People of Power" pentru crestinii care vor sa practice credinta lor. Credinta noastra trebuie sa ajunga sa creasca picioare si maini pentru a servi o intreaga lume care se zbate in nevoi.

POZE NOI!

Am venit din tara cu o multime de poze noi. Click aici ca sa le puteti vedea.

Rolul suferintei in viata credinciosului

Daca va este dor, iata ca ma puteti auzi si vedea online. Va invit sa ascultati predica din 2 Martie la Biserica Baptista Romana din Portland. Multumesc pe aceasta cale echipei tehnice RBC Portland care a facut inregistrarea.

Va astept cu discutii si comentarii pe aceasta tema.