Noutati de Decembrie...

Dragii nostrii,

Salutari tuturor din Vancouver, Canada!

Iata ca ne apropiem de sarbatorirea nasterii Domnului Cristos si de sfarsitul anului 2007. Daca sunteti ca si noi, probabil ca sunteti uimiti de rapiditatea cu care a trecut timpul. Imi dau seama cat sunt de in urma cu publicarea noutatilor familiei noastre.

Experimentand bucuria craciunului, ne aducem aminte ca venirea lui Cristos a insemnat ca Dumnezeu sa se faca om, intrupandu-se pentru noi. Cristos nu numai ca a luat chip de rob, dar s-a umilit pana la moarte pe cruce (Filipeni 2:7)Augustin spunea in despre intrupare in De Trintate: "Creatorul omului a devenit om ca El Domnitorul universului sa fie alaptat la san, ca El Fantana sa poata inseta, ca El Painea sa poat flamanzi, ca El Lumina sa poata adormi, ca El Calea sa poata calari, ca El Adevarul sa fie acuzat in mod fals, ca El Judecatorul celor vii si celor morti sa fie judecat de un judecator omenesc, ca El Dreptatea sa fie condamnat pe nedrept, ca El Viata insusi sa poata muri..."

Anul acesta am vazut cum Dumnezeu a lucrat extraordinar in viata noastra. Incepand cu graduarea mea (George) cu gradul de master la Regent College in luna Mai, continuand cu deschiderea viziunii pentru lucrarea in limba engleza pe pamantul Americii de Nord in cadrul bisericii baptiste chineze din Surrey incepand cu August si terminand mai recent cu finalizarea statului nostru legal in Canada in luna Octombrie. Toate aceste evenimente, pe langa toate aniversarile si zilele de nastere ale noastre si ale copiilor ne fac sa ne gandim la binecuvantarile lui Dumnezeu care nu se opresc fata de noi ci se reinoiesc in fiecare an.

Nicoleta este foarte implicata alaturi de mine in lucrarea engleza a bisericii noastre. Ea ajuta mult la activitatile de scoala duminicala si in lucrarea cu copiii. De curand si-a terminat un curs, urmand ca incepand cu anul viitor sa inceapa scoala de asistente medicale - visul ei de mai multi ani. Deocamdata inca mai este ocupata cu serviciul, urmeaza sa scoala sa o inceapa din Ianuarie anul viitor.

Copiii au crescut si s-au maturizat foarte mult de cand am venit aici. De-abia in acest an am vazut o adaptare mai completa la sistemul de invatamant canadian. Iosua se apropie acum de performantele din Romania iar Timeea este foarte legata de prietenele ei de la scoala si de la biserica. Amandoi isi aduc aminte de prietenii lor din Romania, iar George Jr. a crescut si el foarte mult si vorbeste cel mai mult in engleza, chiar daca noi vorbim cu el in romaneste.

Cu toate ca situatia noastra este mult mai stabila fata de anii trecuti, ne rugam in continuare si ne facem planuri mari de viitor. Provocari mari ne asteapta in anul care vine, din multe puncte de vedere va fi definitoriu pentru toata viata. Nu am uitat chemarea la rugaciune a muezinului din Orientul Mijlociu.... este chemarea intregii lumi crestine la misiune. Am dori sa incepem sa ne implicam mai mult in misiune externa impreuna cu biserica noastra, Nicoleta vrea sa termine scoala iar eu ma rog ca Dumnezeu sa imi dea posibilitatea de a-mi continua studiile in misiologie. Toate acestea le punem in fata lui Dumnezeu, ne rugam ca el sa lucreze dupa voia Sa cea buna, placuta si desavarsita....

Va rugam sa va rugati impreuna cu noi pentru:

- ca Nicoleta sa inceapa si sa termine scoala medicala cu succes.

- ca implicarea bisericii nostre (Surrey Chinese Baptist Church) in misiune externa sa creasca.

- ca Dumnezeu sa deschida posibilitati de continuare a studiilor in misiologie.

CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI!

Cu dragoste,

George, Nicoleta si Iosua, Timee si George-Philip DUMITRASCU

La Multi Ani, Nico!

Luna trecuta, pe exact 19 Iulie, Nicoleta noastra a implinit cativa anisori.... daca chiar vreti sa stiti va spun eu, dar numai daca promiteti sa nu mai spuneti la nimeni, doar e secret! Vre-o 35!

Am sarbatorit totul in familie si ne-am bucurat impreuna. Cred ca vreti sa stiti cum a fost va spun tot eu: tortul a fost de inghetata (trandarfirul era chiar roz), copii cuminti si ascultatori, casa curata luna si mancarea greceasca.

Daca vreti mai multe poze cu noi nu uitati sa verificati din cand in cand link-ul din dreapta care va duce la pozele noastre de familie. Daca vreti sa ne bucurati si pe noi, atunci trimiteti-ne si voi poze. Ne vom bucura sa va mai va vedem.

Poze cu absolvirea

Dava vreti sa vedeti poze noi cu graduarea de la Regent mergeti online la
http://picasaweb.google.com/gdumitrascu/GraduationAtRegent

Sper ca o sa va placa!

George

Pietre...

Data trecută va spuneam ca mă apropii de sfîrşit. Acum pot spune într-adevăr ca s-a terminat. Săptămînatrecută am terminat cu ultimul examen. Cu o săptămîna înainte predasem ultimul eseu. Luni 23 Aprilie voi avea ultima amintire a anilor de la Regent - festivitatea de absolvire. Am invitat cu aceasta ocazie ceva rude şi prieteni care ne-au fost aproape în aceşti ani destul de dificili.

Amintirile mă năpadesc tare în astfel de momente. Parcă prea repede au trecut aceşti doi ani... parcă prea pe nemestecate a trebuit sa diger hrana tare de aici. M-am grabit cam tare, acest master care se face în mod regulat în trei ani, eu l-am făcut în doi. Consecinţele le tragem şi acuma, m-a năpadit stresul, ochii mă lasă iar familia mi-a simţit tare lipsa.

Uitându-mă în spate mă gândesc de asemenea la amintirile unor altfel de vremuri, alte etape de care am trecut. Bacăul mi se pare acum aşa departe... Albania se afundă undeva în altfel de amintiri... iar de Irak ce să mai spun? În curând şi anii aceştia de la Regent îşi vor lua locul în şirul amintirilor.

Nu pot sa nu mă uit la aceşti ani fără a recunoaşte minunile lui Dumnezeu. Micul servici al Nicoletei care a susţinut financiar viaţa noastră aici şi toată familia, căsuţa noastră cu chirie subvenţionată, momentele grele care s-au transformat în biruiniţă în mâinile lui Dumnezeu. Doamne îţi mulţumesc, nimic nu am fi fost fără intervenţia ta miraculoasă.

Acum la terminare este şi momentul întrebărilor radicale: cine sunt, ce voi face, încotro merg şi poate întrebarea cea mai radicală - "a meritat???". Pentru multă vreme îmi va rămâne în minte imaginea ultimei capele. Profesorul care a ţinut capela a adus câteva pietre.... ne-a dat sa le studiem. Am înţeles atunci că fiecare avem şi de fapt colecţionăm pietre. Sunt pietre de aruncat în alţii, pietre de poticnire, pietre de aducere aminte... sau... pietre din care poţi să iţi faci o casa. As prefera să nu îmi irosesc pietrele aruncându-le în alţii... prefer să le adun pentru o altfel de casă... veşnică!

Cam atât de la noi. Mai multe ştiri şi poze după graduare.

Binecuvântări!
George Dumitraşcu

Misiunea si Trinitatea

Ma apropii de finalul lucrarii de masterat. In sfarsit! Misiunea este motorul care m-a dus pana aici, era muntele meu ascuns - explorarea mea personala care merita o viata intreaga. Cu toate acestea, odata ajuns acolo realizez ca mai este ceva - un mai mare mister, comoara ascunsa: Trinitatea. Grundem spunea: "God eternally exists as three persons, Father, Son and Holy Spirit, and each person is fully God, and there is one God."

Odata cu Willingen 1952 misiunea a descoperit focusul ei trinitarian: misiunea nu este a noastra, nu este ceva ce as putea sa fac eu pentru Dumnezeu, ci este a lui Dumnezeu si doar a lui Dumnezeu. Oamenii sunt chemati de catre acest Dumnezeu triunic intr-o realtie de dragoste cu El. John Piper descria aceasta ca: "within the triune Godhead (Father, Son, and holy Spirit), God has been uppermost in His own affections for all eternity. Therefore, God has been supremely happy in the fellowship of the trinity." (Desiring God, p.33).

Sunt incantat de 'afundarea' mea in Trintate: relatie, perichoresis si dragoste. Este asa de importanta... “To know this God, who both condescends to share all that we are and makes us share in all that He is in Jesus Christ, is to be lifted up in His Spirit to share in God’s own self-knowing and self-loving until we are enabled to apprehend Him in some real measure in Himself beyond anything that we are capable of in ourselves. It is to be lifted out of ourselves, as it were, into God, until we know Him and love Him and enjoy Him in His eternal Reality as Father, Son, and Holy Spirit in such a way that the Trinity enters into the fundamental fabric of our thinking of Him and constitutes the basic grammar of our worship and knowledge of the One God”(Thomas F. Torrance, The Ground and Grammar of Theology, 155).

Doamne, ajuta-ma sa inteleg tot ce pot intelege din Trintate... probabil ca va ramane un mister pana la urma... dar... ajuta-ma...

CRĂCIUN FERICIT ŞI LA MUŢI ANI!!

From Christmas tim...

From La Zoo in 18 ...

Dupa un an...

14 August 2006
Dragă familie şi dragi prieteni,

Salutari şi binecuvântări din Vancouver, Canada. Săptămâna trecuta s-a împlinit un an de la plecarea noastră din ţară şi sosirea în Canada. Ne uităm în urmă cu sentimente amestecate, a fost greu, a fost şi uşor, a mai trecut un an…. Ne întrebăm cu toţii „Când a mai trecut şi anul acesta, parca ieri am sosit…”

În general suntem cu toţii bine, mulţumim lui Dumnezeu. Ne simţim de parcă ce era mai greu a trecut, dar cu siguranţă nu este aşa. Ne simţim încă străini pe un pământ străin. Acest sentiment de alienare este accentuat de faptul că încă nu ne-am găsit locul în vre-o biserică locală. Am preferat până acum să ne implicăm mai mult pentru românii din zona Vancouver-ului dar după încercări serioase dar dureroase am renunţat. În ultima vreme am fost martori la ruperi, răniri şi răsturnări de situaţii care ne-au lăsat un gust amar. Deocamdată eu (George) sunt implicat în principal în plantarea unei noi biserici pentru canadieni în Maple Ridge – unul dintre orăşelele satelit ale Vancouver-ului şi numai secundar într-una din bisericile româneşti. În general, toate situaţiile dificile care le întâlnim aici mă fac să îmi fie şi mai mare dor de lucrarea din Bacău şi din România în general.

Familia de albanezi de care vă scriam acum şase luni locuieşte acum în acelaşi complex în care locuim şi noi. E o bucurie să îi mai vedem şi să mai vorbim cu ei din când în când… ne ajută să nu uităm albaneza, dar şi să ţinem legătura spirituală cu ei. Ne bucurăm că frecventează în continuare biserica unde au auzit despre Dumnezeu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Nicoleta lucrează acum. Ea are o slujba permanenta si deşi este doar o jumătate de normă, contribuţia ei este foarte însemnată la susţinerea financiară a familiei noastre. Copiii sunt bine cu toţii, cresc, se dezvoltă şi încep să uite să vorbească româneşte. Încercăm să le dăm o educaţie paralelă – cu lecturi obligatorii în română- dar probleme sunt. George-Philip, mezinul familiei creşte şi el şi vorbeşte jumătate româneşte şi jumătate engleză.

Studiile mele au avansat de asemenea. Sunt acum în anul doi la Regent. Sper că datorită faptului că am luat multe cursuri în vacanţa de vară, am posibilitatea să termin masterul în luna mai anul viitor. Asta ar face ca in loc de trei ani sa termin acest grad doar in doi. Cu siguranţă nu va fi uşor, de-abia acum vin cursurile de specialitate şi lucrarea finală care îmi cer o foarte bună concentrare în tot ceea ce fac.

Ce se va întâmpla în continuare? Nu ştim încă… viitorul este în mâna lui Dumnezeu. Astăzi ajunge zilei necazul ei. Astăzi şi acum Dumnezeu ne poartă de grijă. Mă bucur acum că în acest timp de studii pot să... studiez. Există posibilitatea de a îmi continua studiile pentru o treaptă superioară, dar acest lucru nu se va întâmpla fără voia lui Dumnezeu. O viziune de lucrare pentru viitor rămâne un lucru constant în rugăciunile noastre. Ştim că la timpul potrivit, în momentul potrivit, Dumnezeu ne va răspunde. Oricum, acum şi astăzi este timpul de lucru al lui Dumnezeu – este timpul de care Dumnezeu se foloseşte ca să ne înveţe lucruri mari. Vrem să beneficiem din plin de tot ceea ce vrea El să ne arate.

Vă invităm să continuaţi să vă rugaţi împreună cu noi pentru:
- Dumnezeu să continue să lucreze în bisericile româneşti din zona Vancouver, Canada.
- O viziune de viitor pentru lucrarea în care Dumnezeu ne vrea în timpul lui Dumnezeu, la momentul Său.
- Binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi toţi. Avem cu toţii nevoie de minte clară – capabilă de discernere, de putere de muncă dar şi de dragoste pentru tot ceea ce facem.

Cu dragoste,
George, Nicoleta, Iosua, Timeea şi George-Philip Dumitrascu

...am facut cunostinta cu Canada!

12 Ianuarie 2006
Dragi prieteni şi familie,

Salutari tuturor din Vancouver, Canada. La Multi Ani in noul an 2006. Fie ca Dumnezeu sa se indure de noi si sa ne dea pacea şi în acest an.

Va scriem de aceasta data din Canada la aproximativ cinci luni dupa ce am sosit în Vancouver. Ne bucuram ca Domnul a fost pana aici cu noi, si ne-a ajutat. Pentru noi pare ar fi trecut un an de cand ne-am despartit de lucrarea din Bacau şi am acceptat bursa de studii la Regent College. În general am reuşit să trecem peste problemele generale de adaptare la noul loc. Societatea de aici este foarte materialista şi multiculturală, ne-a fost destul de greu să ne obişnuim cu oraşul şi cu autostrazile de aici. Ne-am mutat deja a doua oară (ceea este un semn bun, canadienii se mută de 2-3 ori pe an) de la un apartament cu chirie la altul cu chirie pentru cazuri sociale. Iosua şi Timeea sunt la şcoala, se descurcă deja în engleză şi s-au integrat în programul general al şcolii, dar îşi amintesc de prietenii lor din România şi le este foarte dor de ţară. George Philip, mezinul a împlinit 2 ani în Decembrie 2005 şi acum vorbeşte şi este răsfăţatul familiei. El este acasa în grija mea sau a Nicoletei în funcţie de program.

Eu am terminat cu bine primul semestru, şi m-am înscris deja în cel de-al doilea; la Regent viaţa de student este dificilă pentru că profesorii sunt extrem de pretenţioşi. Mă bucur în schimb de acces la trei dintre cele mai faimoase biblioteci teologice din Canada, o adevărată delectare dar şi un mare ajutor la studii. Nicoleta a găsit în sfârşit o slujbă, acum lucrează în asistenţă socială pentru oamenii în dificultate. Suntem de asemenea implicaţi în Biserica Baptistă Română Harul din Vancouver, unde este păstor Doru Pop.

Una dintre surprizele care de aici a fost faptul că am luat legătură cu albanezii, şi, prima dată după 2001 am avut o discuţie mai lungă în albaneză. Am putut astfel să luăm legătura cu o fostă cântăreaţă de muzică populară din Kosovo, Lumjie şi familia ei. Ei au şase copii, ea şi soţul ei sunt din Kosovo. Am aflat astfel că sunt mulţi refugiaţi din Kosovo în Vancouver dar şi albanezi din Albania. Nu există încă o lucrare care să ţintească albanezii în Vancouver aşa că ne-am simţit obligaţi să ne împrietenim cu această În curând ne vom reîntîlni cu această familie şi sperăm ca Cuvântul lui Dumnezeu să continuie să lucreze la familia ei.

Dragii noştrii, aşteptăm lucruri mari de la Dumnezeu în acest an. Ne încredinţăm în mâna Lui aşteptând ca El să lucreze în această parte a lumii prin puterea Sa, oriunde ne va conduce El şi în orice lucrare ne va direcţiona. Vrem să ne lăsăm conduşi de El în tot anul 2006.

Vă rugăm să continuaţi să vă rugaţi:
- Pentru familia noastră: puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea Sa la studii sau la muncă, pentru adaptarea completă a copiilor la sitemul şcolar de aici.
- Pentru Lumjie şi familia ei, pentru lucrarea cu albanezii din Vancouver.
- Dumnezeu să lucreze cu putere în acest an în familia noastră, în lucrarea de aici.

Cu dragoste:
George, Nicoleta şi Iosua, Timeea şi George-Philip DUMITRAŞCU